Feelings

Cand esti copil iti doresti sa cresti

Dupa ce ajungi aproape adult, treci de dramele adolescentei ai vrea sa fii din nou copil. Este mai usor sa crezi cand esti copil. Sa uiti, sa ierti, sa cazi , sa zambesti si apoi sa o iei de la capat. Ai timp pentru toate (nu vorbim aici de teme).

Si cel mai frumos e cand redescoperi copilaria. Cum? Pai cum altfel decat privind pozele vechi, alb-negru facute la fotograf. Dar parca sunt mai frumoase, pentru ca sunt de atunci, sunt amintirile.

Aminitirile mele in fotografie incep de la 7 luni. Sa nu cumva sa va imaginati ca in toate am iesit ca in pozele de pe facebook. Greu obtii acelasi rezultat acum, sunt „vintage” si nu prea.

Poza mea preferata, seamna cu una din astea. (poza 10:) ).

Pentru ca este despre sentimente. Pentru ca si acum este ca atunci, chiar daca sunt niste mii de km distanta.

 

 

 

Pasiune

“Don’t chase people. Be yourself, do your own thing and work hard. The right people – the ones who really belong in your life – will come to your. And stay.” ― Will Smith

Trebuia sa fie despre inspiratie. Si despre oameni care te inspira. Despre pasiuni si bucuria lucrului bine facut. Pentru ca avem nevoie de inspiratie, de exemple. Nu cred in reteta succesului, cred in motivatie, determinare, dar mai ales in „asta vreau si stiu sa fac”.  Oricat de lung ar fi drumul nu trebuie sa uitatam niciodata, dar niciodata, scopul.

Memories

“Memory is the basis of every journey.” – Stephen King

From Europe with love (a little bit of Europe).

Destination: Belgium first, Austria, France, Hungary.

Sa iti doresti sa vizitezi si altceva decat Romania. Sa nu mai  manaci covrig cu ciocolata de la „Luca”, ci croissant de pe Champs Elysee, nu-i asa Mali?

Si drumu-i lung, parca interminabil.  Autostrazile nemtilor sau ale austriecilor, or fi ele utile, dar nimic interesant. Adica, adevarata aventura, cu peisaje cu tot este sa iesi din Romania. Dar cand stii ca ti-ai dorit asta de ceva vreme, parca nu mai conteaza asa mult ca ai nevoie de aproximativ  o zi jumate, cu masina sa ajungi la destinatie. Te consolezi cu cele  7 zile destinate exclusiv plimbarilor.

Plimbari care sa tina de dimineata pana seara. Sa te bucuri si de nou si de vechi. Sa vezi  oameni de toate culorile, toti calatori intr-un fel sau altul.

Si cum calatorului ii sta bine cu drumul, Prague here we come! (in march)

Sania

Cand singura ta grija era sa faci luciu la sanie si derdelusul cat mai alunecos, cum sa nu-ti placa iarna? Nu-ti mai simteai mainile, urechile iar nasul era mai ceva ca a lui Rudolf, dar cui ii pasa?

Cu siguranta mie si prietenelor mele nu.
Sania este obligatorie aici. Dupa ce cresti (treci de 20 ani adica) nu prea se mai preocupa parintii sau bunicii de sanie. (asta daca nu au dat-o unei verisoare sau verisor mai mic pentru ca tu esti mare si nu-ti mai trebuie. Si atunci sa vezi scandal. Cum sania mea…aveam o prietenie de atata timp!)
In acest caz nu-ti ramane decat o varianta: sa rogi pe cei mici (pentru ca esti om educat :)) sa-ti imprumute sania sau ….sa-i santajezi cu diverse.

De obicei se folosec ambele variante. Mai intai „Te rog” apoi „Te spun”. :))

Acum urmeaza partea complicata. Dupa ce te chinuiai o zi intreaga sa faci derdelus bunicii puneau cenusa. Iar noi, copii destepti turnam apa, de obicei seara, pentru ca dimineata sa fie „oglinda” si cel putin cateva zile ne distram cu asta.

Nu castigam de fiecare data, mai ales daca interveneau parintii dar ne distram. Nu doarmeam toata noaptea cu gandul la distractia de a doua zi.

Da, iarna toate potecile duc acasa.

PS: Si anul trecut m-am dat pe derdelus, pai cum altfel?
Daca ninge, bineinteles ca si anul asta.